Fiecare zi e un razboi, o lupta a fortelor nevizibile ce au un singur obiectiv: acela de a te controla, de a-ti dirija faptele, gandurile, simturile, totul.Nu poti rezista ci poti doar lupta dar din pacate nu stii niciodata de partea carei armate sa fii caci esti mereu confuz, nu mai stii ce e bine si ce e rau, nu stii daca e bine sa faci rau chiar daca scopul tau e pur, nu stii daca e rau sa faci bine cuiva care poate distruge totul intr-o clipa.
Adesea ni se spune ca viata este bicolora: alb si negru, dar asta o spun doar cei ce nu accepta realitatea, nu accepta nuantele de gri, nu accepta ca viitorul este imprevizibil si poate sa nu fie asa cum ei si-l planifica. Putem considera viata ca un drum, ne nastem intr-un punct si trebuie sa ajungem in altul iar zilele, lunile, anii care ii traim sunt masina, iar totalitatea intamplarilor, momentele de bucurie sau amar, de fericire sau depresie, sunt combustibilul, iar daca pe o zi sau un an balanta e inclinata spre momente de pace interioara, fericire avem puterea si dorinta sa continuam si vice versa.
Cred ca suntem cu totii constienti de faptul ca ne gandim numai la interesul nostru si probabil ca asta ne ocupa majoritatea timpului, nu mai suntem capabili sa observam in amanunt realitatea, sa stim cum sa reactionam la ea, am ajuns probabil sa traim in lumea noastra, in bula noastra fantastica unde totul e pace si fericire pana cand vine cineva si o sparge, atunci e momentul in care ne simtim parca loviti de tren, e momentul in care ne trezim............
marți, 30 septembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu