Sinuciderea...

E un gand care ne-a trecut tuturor prin cap iar la unii inca mai stationeaza dar la altii si-a gasit demult celula in care a fost inchis si cheia demult pierduta. De multe ori ne retragem in camera noastra obscura unde nimic nu ne poate atinge, ne simtim invincibili, ne retragem in prapastia nesfarsita a sentimentelor confuze si dam frau liber celor mai intunecate ganduri. Stim deja ca fiecare dintre noi are scheletii lui in dulap, toti suferim la un moment dat din diferite cauze: ne-am certat cu iubita, avem necazuri in familie, suntem exclusi din grupurile din liceu, ni se pare ca suntem hidosi atat fizic cat si psihic, traim constant intr-o stare de spleen, spiritul nostru e precum un arhanghel cazut in intunericul infernal unde aripile lui nu il pot salva iar lumina nu este altceva decat un gand ratacit in adancul mintii si astfel ne imbatam cu otrava dulce a partii intunecate tinuta sub control atata timp de catre ceea ce ne facea candva fericiti. Totul se schimba intr-o clipita, nu mai suntem persoanele cu visuri si teluri de atins in viata, nu mai speram ca intr-o zi va rasari si pe strada noastra soarele, am ajuns sa ne multumim cu luna care ne calauzeste drumurile intunecate si intesate cu orori.Incetul cu incetul ni se termina si ultimele rezerve care ne ajutau sa rezistam pe drum, petrecerile, zilele de nastere, excursiile, prietenii, zambetele, toata incet incet se pierd in negura timpului iar incet incet ochii rosii care ne pandeau din umbra noptii devin din ce in ce mai mari iar urletele si scrasnetele se aud din ce in ce mai tare, incep sa te paralizeze. Acum iti vor fi testate toate calitatile pe care candva credeai ca le ai: stapanirea de sine, calmul, optimismul, orientarea etc. Daca te pierzi totul se naruie in jurul tau fara ca tu sa iti dai seama, o clipa de neatentie, o clipa daca ti-a fost distrasa atentia esti mancat si primul gand va fi sa iti curmi tu viata inaintea anomaliilor care sunt nascute sa te vaneze si sa te termine, sa sara pe tine din adapostul intunericului in momentul in care ai calcat stramb. La fel ca toti ceilalti trec si eu prin astfel de clipe, ma lupt in fiecare zi cu demonii mei dar de fiecare data cand ma trezesc pe o straduta intunecata stiu ca in spate am instrumentele necesare sa supravetuiesc;prieteni, familie, un crez si un gand: Daca nu am aripi imi voi da si ultima suflare in speranta de a atinge acea lumina.......