Ce rost are...

Ce rost are existenta mea materiala?
18 ani de trairi, 18 ani de esecuri, 18 ani de bucurii, 18 ani de intrebari, 18 ani de speranta si vise neimplinite, ce rost are sa traiesti, sa inveti, sa muncesti, sa iubesti cand totul are o data de expirare pe care oricat de mult ai vrea sa o amani nu poti si nici macar nu stii care e acea data, poate sa fie maine, saptamana viitoare, in momentul in care gasesti iubirea sau ai luat bacul, in orice moment al vietii poti sa incetezi sa mai fii valabil. Nu am motive sa mai lupt, eram tanar si plin de speranta si vise acum am ramas doar tanar si in curand nici macar asta, care e scopul meu? nici macar daca obtin ceea ce vreau nu mai imprima ceva semnificativ in mine pentru ca stiu ca la un moment dat nu va mai conta ce am facut, cine sunt, ce am spus sau am gandit, voi trece in partea a 2-a vietii, o parte de care nu sunt sigur ca exista...
In concluzie: nu sunt sigur de nimic si nu mai gasesc rostul lucrurilor lumesti dar trebuie sa continui pentru ca imi este frica de a 2-a viata...

Existenta doare....

Se pare ca sunt in stare sa indeplinesc ceea ce imi propun, oricat de greu ar fi sa imi ating obiectivul.Asta s-a intamplat si inca se intampla, pe 30 octombrie mi-am propus ca timp de 1 luna sa fac un lucru care la momentul respectiv era imposibil dar se pare ca inca il fac, desi a trecut aceea luna.
Din pacate in lupta cu mine insumi de a nu rataci de la drumul propus am uitat de tot ceea ce era in jurul meu si am inceput sa fiu altfel, punctul culminant a fost acum 2 saptamani intr-o excursie in care au avut loc niste lucruri neplacute si nedorite si care ma afectau direct, indirect si in orice alt fel, dar am trecut cu bine peste si mi-am reluat viata de zi cu zi chinuindu-ma inca sa imi menti obiectivul de 1 luna. Intre timp se pare ca m-am schimbat din nou, ceea ce eu nu am observat dar un prieten m-a atentionat, si se pare ca nu a fost o schimbare in bine, chiar daca eu nu vad nici o diferenta din pacate am "ranit" acel prieten si ma trateaza din ce in ce mai rece.
Se pare ca am gresit cu ceva, ceva de care nu imi pot da seama si nu reusesc deloc sa repar lucrurile.Sa fiu intradevar de vina eu s-ar poate ca nu sunt eu........

Life....

M-am saturat sa trec prin viata ca si cum nimic nu ar conta si totul m-ar afecta, m-am saturat sa exacerbez tot ceea ce simt si tot ce ma afecteaza. Ar trebui sa ma metamorfozez intr-o oglinda astfel incat sa reflectez tot ce ar putea sa ma afecteze, sa fiu o statuie, rece, neagra, niciodata sa nu stiu ceea ce e de fapt in fata mea, sa nu fiu nevoit sa ma prefac ca inteleg ce se intampla cand de fapt sunt mai confuz decat eram inainte sa fiu nevoit sa percep ceea ce se afla in raza mea vizuala, auditiva si sentimentala.
Este o reclama pe care scrie: "Sunt ceea ce sunt datorita tuturor", citat cu care sunt 100% de acord dar nu mai bine ar fi sa fim ceea ce suntem datorita noua, sa avem puterea de a respinge ceea ce ne deviaza de la drumul nostru si sa acceptam numai ceea ce ne ajuta sa continuam? Un drum fara obstacole nu duce nicaieri dar cateodata obstacolele sunt facute din carton si ni se par din titanium, ne acopera si nu lasa razele sperantei sa ne atinga, nu putem sa simtim exact ceea ce simtim cand suntem pe plaja singuri la rasarit ascultand valurile maiestre care se lupta cu malul si pescarusii punandu-si la cale planul de razboi impotriva pestilor, un sentiment de implinire, ceva ce ne face sa ne simtim ca si cum timpul s-ar opri in loc si in momentul respectiv nu mai conteaza absolut nimic in afara de persoana noastra. Nu trebuie sa ne facem griji din cauza imbatranirii, sau din cauza problemelor financiare sau familiale, pur si simplu suntem acolo, locul unde se intersecteaza toate medianele destinului nostru, locul in care totul e concis si nimic decis.
Si in incheiere spun doar 5 cuvinte de suflet pentru toti liceeni: Al Naibii Bac,Greu Drum!!!!

Cele 5 stadii ale bauturii....

Am vorbit mai devreme despre petreceri, despre motivele pentru care un barbat se imbata, desi nu exista studii stiintifice care sa descopere cauzele (inca) iata cateva motive sau stadiile pe care dorim infocati sa le atingem la un moment dat, dar nu neaparat pe toate intr-o singura seara ........

Stadiul 1 � DESTEPT Este stadiul cind brusc devii un expert in orice subiect de discutie cunoscut din univers. Tu stii ca stii orice si doresti sa imparti cunostintele tale tuturor celor ce doresc sa te asculte.In acest stadiu tu ai intotdeauna dreptate. Si desigur,persoana cu care discuti nu stie nimic. Acest stadiu devine interesant cind ambele parti sunt inteligente.
Stadiul 2
- ATRACTIV Acesta este cind realizezi ca esti cea mai ATRACTIVA persoana din intreaga discoteca si ca fiecare te admira. Esti convins ca orice strain te admira si este amator sa discute cu tine. In mintea ta inca esti convins ca esti cel mai DESTEPT asa incit poti discuta despre orice subiect.
Stadiul 3
- BOGAT Acesta este stadiul cind devii cea mai BOGATA persoana din incapere. Cumperi bautura pentru toata lumea deoarece crezi ca ai buzunarul fara fund. Poti face de asemenea pariuri, deoarece desigur esti inca DESTEPT, asa incit in mod natural le vei cistiga. Oricum nu conteaza daca pierzi pentru ca oricum esti BOGAT. De asemenea cumperi bautura pentru oricine te considera cea mai ATRACTIVA persoana prezenta.
Stadiul 4
- INVINCIBIL Acesta e stadiul in care te poti lupta cu oricine,oricind. Adica devii INVINCIBIL. Este de asemenea stadiul in care poti provoca pe oricine.Nu ai nici o teama ca poti pierde lupta deoarece esti DESTEPT,esti BOGAT si esti inca ATRACTIV in comparatie cu toti ceilalti. Stadiul 5 - INVIZIBIL Acesta este ultimul stadiu al betiei. Din acest moment poti face orice deoarece acum esti INVIZIBIL. Poti dansa pe masa;toti ceilalti nu te vor observa. Poti sa jignesti pe toata lumea; nimeni nu se va certa cu tine. Pentru ca esti INVIZIBIL.

Getting high at a party.....

Odata cu implinirea a aproximativ 15 ani de existenta, pe acest taram al visurilor implinite numit Pamant, apar noi metode misterioase de destindere sau cum ar spune englezi R&R, si aceste metode sunt numite petreceri/majorate/aniversari etc.
Majoritatea stim ce sentimente incercam cand suntem in prezenta prietenilor, cand dansam ca nebunii sau linistiti, cand suntem in prezenta unei fete. Noaptea este partea din zi in care corpul nostru trebuie sa se rebooteze, sa se odihneasca, cu toate astea ne simtim extrem de bine cand este 1 a.m. si noi suntem pe ringul de dans, unii din noi cu tigara intr-o mana si cu berea in cealalta.
Dar este un gand care nu imi da pace de cateva zile, porbabil din cauza ca ma asteapta un majorat, si am stat de vorba cu mai multe persoane si ce mi s-a parut ciudat si inca mi se pare e faptul ca baietii, sau cel putin majoritatea lor gasesc distractie in consumare neobisnuita a cantitatilor de alcool fara motiv, poate ca ne simtim mai curajosi, putem conversa cu alte persoane despre orice subiect fara sa stim despre ce vorbim, sau poate ca suntem cei mai buni dansatori din sala. Nu cred ca exista cineva care sa explice de ce barbatii se imbata dar stiu cine ar putea sa ne spuna de ce sa nu ne imbatam la o petrecere: partenerele noastre care ne roaga, ne implora sau mai degraba spus ne impun sa nu punem gura pe alcool pentru singurul motiv ca nu le mai intelegem, dar sa fim seriosi cine poate sa le inteleaga, beat sau treaz. Sunt de acord ca nu da bine deloc un cuplu in care barbatul e o gaura neagra a alcoolului si trece peste pragul in care se poate controla si se face de ras dar parerea mea este urmatoarea: la o petrecere consumul moderat de alcool poate fi benefic pentru un cuplu, unul din motive ar fi ca atunci cand suntem "ametiti" stim sa dansam ca prin minune.....

Prezentul...

Va aduceti aminte cand eram copii si vroiam sa fim mari doar pentru ca ni se parea viata mult mai dulce si usoara? Ehhh, se pare ca eu am ajuns "mare" iar dulceata mult ravnita s-a dovedit o otrava de care am ajuns sa fiu dependent. Viata nu e deloc usoara, ba din contra acum e abia inceputul sfarsitului, greul abia urmeaza si asta am invatat-o pe propria piele. Odata cu avansarea in timpul biologic cat si cel psihologic totul se schimba, tu te schimbi, te uiti la poze si nu te mai recunosti, ce inocent si fara de griji erai acum 10 ani, iti pasa doar de joaca, desene animate, si de nazbatiile care le puneai la cale.
Iata ca vremea lor a trecut si acum intervin o sumedenie de noi lucruri, unele bune, altele mai putin bune. Acum trebuie sa iesi cu prietenii la o bere, sa tii pasul cu societatea, sa ai grija ce faci pentru a nu produce un suicid social pentru ca totusi e greu sa supravetuiesti liceului, acum intervin fetele sau mai bine spus distractia ce implica aceste fiinte. Pentru noi toti acum trecutul e o problema si viitorul e un mister, trecutul te urmareste si oricat de tare ai fugi el intotdeauna are picioare mai lungi, iar viitorul e o incertitudine, nu stii ce iti este rezervat, nu stii daca urmatoarea data cand te urci in masina poate fi ultima, nu stii daca majoratul din seara asta iti va produce discontinuitati in linia temporala, cu alte cuvinte sa ai pete in memorie (baietii stiu de ce :P) etc.
Din fericire eu mi-am gasit cateva persoane care le pot numara cu o mana, adevaratii prieteni care te ridica atunci cand cazi si te ancoreaza cand esti cu capul in nori, aceste persoane de-a lungul timpului m-au ajutat sa trec prin aventurile de zi cu zi iar cu timpul am invatat ca solutia cea mai buna la problema numita "viata" este urmatoarea: sa las trecutul acolo unde e, si viitorul acolo unde va fi, sa traiesc pur si simplu in prezent, sa traiesc fiecare moment si sa las destinul sa isi urmeze drumul. In momentul in care "scheletii" trecutului te vor prinde din urma atunci trebuie sa iti faci griji, sa ii infrunti, dar pana atunci lasa-i in urma, acolo unde le e locul, iar viitorul cand va deveni prezent nu trebuie sa faci decat sa il traiesti asa cum va fi caci pana la urma si el va deveni anterior....

Another day another struggle....

Fiecare zi e un razboi, o lupta a fortelor nevizibile ce au un singur obiectiv: acela de a te controla, de a-ti dirija faptele, gandurile, simturile, totul.Nu poti rezista ci poti doar lupta dar din pacate nu stii niciodata de partea carei armate sa fii caci esti mereu confuz, nu mai stii ce e bine si ce e rau, nu stii daca e bine sa faci rau chiar daca scopul tau e pur, nu stii daca e rau sa faci bine cuiva care poate distruge totul intr-o clipa.
Adesea ni se spune ca viata este bicolora: alb si negru, dar asta o spun doar cei ce nu accepta realitatea, nu accepta nuantele de gri, nu accepta ca viitorul este imprevizibil si poate sa nu fie asa cum ei si-l planifica. Putem considera viata ca un drum, ne nastem intr-un punct si trebuie sa ajungem in altul iar zilele, lunile, anii care ii traim sunt masina, iar totalitatea intamplarilor, momentele de bucurie sau amar, de fericire sau depresie, sunt combustibilul, iar daca pe o zi sau un an balanta e inclinata spre momente de pace interioara, fericire avem puterea si dorinta sa continuam si vice versa.
Cred ca suntem cu totii constienti de faptul ca ne gandim numai la interesul nostru si probabil ca asta ne ocupa majoritatea timpului, nu mai suntem capabili sa observam in amanunt realitatea, sa stim cum sa reactionam la ea, am ajuns probabil sa traim in lumea noastra, in bula noastra fantastica unde totul e pace si fericire pana cand vine cineva si o sparge, atunci e momentul in care ne simtim parca loviti de tren, e momentul in care ne trezim............

Viata din clasa...

Ahhh, e 7 fix bine ca am deja setat ceasul pentru 7.25 ca sa pot sa mai prind 25 de minute de somn..., Ah fir-ar e 7.25, ca din pusca sar din pat, inchid alarma de la telefon aruncandu-l pe masa, ajung in baie si arunc apa pe fata si ma trezesc brusc ca si cum un sloi de gheata a fost pus pe spatele meu, fac un dus si ma spal pe dinti apoi fuga in camera si ma echipez de scoala, blugi, tricou si sacou echipate cu portofelul, spray-ul, telefonu si castile.
Este 7.40, ajuns in bucatarie incropesc un sandwich si musc dintr-un mar dar nu inainte de a inghiti rapid un pahar cu calciu dizolvat, deja la 7.45 sunt pe poarta si in drum spre scoala....S-au facut 8 ceasuri fix din noua zi, ajung in clasa, salut pe toata lumea si ma asez in banca. Abia acum realizez chinul ce urmeaza 7 ore ce le voi pierde din viata doar pentru asa zisa mea cultura dar eu sunt de parere ca m-am nascut inteligent, scoala m-a prostit.In fine, intra profesorul in clasa, il salutam si face prezenta, sper ca vor trece rapid orele astea, mai o gluma cu colegu, mai o ascultare, ehhh.... ma descurc eu, da de unde ca nu trece nici 1 ora si spatele deja da semne de uzare, pesemne statul la scoala dauneaza sanatatii nu de alta dar in medie pe zi dorm 8 ore, 1 o petrec in bucatarie, vreo 2 pe drumuri, vreo 4 facand teme si relaxandu-ma si deja au zburat 15 ore din zi, mai sunt cele 7 petrecute la scoala si restu de 2 facand restul lucrurilor. In concluzie spatele meu trebuie sa sustina efortul a vreo 10 ore de stat pe scaun si cica oamenii la birou au munca sedentara, de elevi inca nu au auzit, si macar de ar fi asta ultima problema dar toti elevii si studentii stiu ca intr-o zi de scoala aduni mai mult stres decat intr-o saptamana normala, numai cand intra profu si deschide catalogu deja te-au trecut toate transpiratiile si cand vezi ca mai e si pe pagina cu tine mai ca iti vine sa inscenezi un lesin numai sa nu fii ascultat pentru ca ai avut probleme mult mai importante de rezolvat ieri decat sa iti faci tema la mate, cum ar fi sa bei o bere cu prietenii, sa mai joci un counter-strike ca de prea multi teroristi pe lumea asta si multe alte chestii.
Ehh, uite cat e ceasu deja trebuie sa ma culc ca maine o iau de la capat asa ca va las si eu ma duc sa iau niste antidepresive nu de alta da nu vreau sa ma duc sa fac vreo boacana la scoala.
SALUT!!

Sinuciderea...

E un gand care ne-a trecut tuturor prin cap iar la unii inca mai stationeaza dar la altii si-a gasit demult celula in care a fost inchis si cheia demult pierduta. De multe ori ne retragem in camera noastra obscura unde nimic nu ne poate atinge, ne simtim invincibili, ne retragem in prapastia nesfarsita a sentimentelor confuze si dam frau liber celor mai intunecate ganduri. Stim deja ca fiecare dintre noi are scheletii lui in dulap, toti suferim la un moment dat din diferite cauze: ne-am certat cu iubita, avem necazuri in familie, suntem exclusi din grupurile din liceu, ni se pare ca suntem hidosi atat fizic cat si psihic, traim constant intr-o stare de spleen, spiritul nostru e precum un arhanghel cazut in intunericul infernal unde aripile lui nu il pot salva iar lumina nu este altceva decat un gand ratacit in adancul mintii si astfel ne imbatam cu otrava dulce a partii intunecate tinuta sub control atata timp de catre ceea ce ne facea candva fericiti. Totul se schimba intr-o clipita, nu mai suntem persoanele cu visuri si teluri de atins in viata, nu mai speram ca intr-o zi va rasari si pe strada noastra soarele, am ajuns sa ne multumim cu luna care ne calauzeste drumurile intunecate si intesate cu orori.Incetul cu incetul ni se termina si ultimele rezerve care ne ajutau sa rezistam pe drum, petrecerile, zilele de nastere, excursiile, prietenii, zambetele, toata incet incet se pierd in negura timpului iar incet incet ochii rosii care ne pandeau din umbra noptii devin din ce in ce mai mari iar urletele si scrasnetele se aud din ce in ce mai tare, incep sa te paralizeze. Acum iti vor fi testate toate calitatile pe care candva credeai ca le ai: stapanirea de sine, calmul, optimismul, orientarea etc. Daca te pierzi totul se naruie in jurul tau fara ca tu sa iti dai seama, o clipa de neatentie, o clipa daca ti-a fost distrasa atentia esti mancat si primul gand va fi sa iti curmi tu viata inaintea anomaliilor care sunt nascute sa te vaneze si sa te termine, sa sara pe tine din adapostul intunericului in momentul in care ai calcat stramb. La fel ca toti ceilalti trec si eu prin astfel de clipe, ma lupt in fiecare zi cu demonii mei dar de fiecare data cand ma trezesc pe o straduta intunecata stiu ca in spate am instrumentele necesare sa supravetuiesc;prieteni, familie, un crez si un gand: Daca nu am aripi imi voi da si ultima suflare in speranta de a atinge acea lumina.......